Intr-o zi, pe cand mergea prin desert, Moise intalni un cioban. Petrecu toata ziua cu el si-l ajuta sa mulga oile.
Pe inserat, Moise il vazu pe cioban punand intr-un blid putin din laptele cel mai bun, pe care-l aseza nu departe de coliba in care statea. Moise il intreba pentru ce era laptele, iar ciobanul ii raspunse:
-E laptele lui Dumnezeu.
Curios, Moise il intreba:
-Cum asa?!
-Intotdeauna pun deoparte laptele cel mai bun si i-l ofer lui Dumnezeu, ii spuse ciobanul.
Moise simti nevoia sa corecteze credinta infantila a ciobanului, si insista:
-Si Dumnezeu il bea?
-Sigur! - raspunse ciobanul.
Moise incepu sa-i explice ciobanului ca Dumnezeu e spirit pur si ca nu poate sa bea lapte. Cum ciobanul nu voia sa creada, Moise il sfatui sa se ascunda intr-o tufa sa vada daca Dumnezeu va veni intr-adevar sa bea laptele.
Imediat dupa caderea noptii, ciobanul se ascunse si, in lumina lunii, vazu un vulpoi care venea din desert cu pasi mici si repezi. Dupa ce se uita in stanga si-n dreapta, vulpoiul se arunca asupra laptelui si-l sorbi cu pofta, dupa care disparu in desert.
In ziua urmatoare, Moise il gasi pe cioban intristat.
-Ce s-a intamplat? - il intreba.
-Aveai dreptate! – suspina ciobanul. Dumnezeu e spirit pur si nu vrea laptele meu!
Uimit, Moise exclama:
-Ar tebui sa-ti para bine! Acum, fata de ieri, stii ceva in plus despre Dumnezeu.
-Da, dar era singurul mod in care ii puteam arata iubirea pe care i-o port...
Moise intelese motivul supararii ciobanului. Se retrase si incepu sa se roage cu ardoare. Dumnezeu ii aparu in timpul noptii si-i spuse:
-Ai gresit, Moise. E adevarat ca sunt spirit pur, dar primeam cu bucurie laptele pe care mi-l oferea ciobanul ca semn al iubirii sale. Totusi, din moment ce nu aveam nevoie de lapte, il imparteam cu acel vulpoi care se bucura din plin de ofranda ciobanului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu