1 apr. 2010

DOCUMENTARE / Motivational - Remuscari...

Asculta-ma, fiule. Iti vorbesc in timp ce dormi... cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare.
M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei.
Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost suparat pe tine... Te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca nu te miscai suficient de repede. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale.
Te-am invinuit si la micul dejun... pentru ca varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt.
Si cand eu am plecat la slujba, iar tu ai ramas la joaca, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: "Pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!"
Apoi am luat-o de la capat in aceeasi dupa-amiaza... Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu cuburile. Sosetele iti erau gaurite. Sosetele costau bani - si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent!
Inchipuie-ti, fiule, asa se poarta un tata...
Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri? Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii. "Ce vrei?" - m-am rastit. N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite in jurul gatului meu, cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea mea n-o putea ucide. Apoi ai plecat, tropaind usor pe scari.
Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiatul meu...
Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea mult de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept reper propria-mi varsta...
Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Toata dragostea ta s-a adunat in impulsul de a te napusti sa ma saruti si sa-mi urezi noapte buna. Nimic altceva nu mai conteaza in aceasta seara...
Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat aici, rusinat! E o ispasire palida... Stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz...
Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel vesel si plin de viata!"
Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum, ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei.
Iarta-ma ca pana acum ti-am cerut prea mult! Mult prea mult...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu