In urma cu ceva timp, m-am apucat sa observ viata furnicilor si marturisesc ca m-a uimit sa vad cu cata ordine si daruire muncesc ele.
Dar o furnica anume mi-a atras atentia. Neagra, de dimensiune medie, furnica ducea cu ea un pai de sase ori mai mare decat ea.
Dupa ce a avansat cam un metru cu vizibile dificultati, a ajuns la un fel de sant, ingust dar adanc, format intre doua pietre mari.
A incercat sa traverseze intr-un fel sau altul dar toate eforturile ei au fost zadarnice. In final furnicuta a facut ceva cu totul insolit.
Cu multa abilitate a sprijinit capetele paiului de o parte si de alta a crapaturii construind astfel un pod pe care apoi a putut traversa “abisul”.
Cand a ajuns pe cealalta parte si-a luat din nou povara in spate si si-a continuat calatoria.
Furnica a stiut sa-si transforme povara intr-o punte si astfel si-a putut continua drumul. Daca nu ar fi avut acea povara, asa grea pentru ea cum era, nu si-ar fi putut continua drumul.
Asa se intampla si cu noi. De cate ori un ne plangem de problemele, poverile si incercarile pe care trebuie sa le suportam?! Dar, fara sa ne dam seama, aceste poveri, daca stim sa le ducem, se pot transforma in punti care ne ajuta sa mergem mai departe si in final sa triumfam!
O deficienta cardiaca a facut dintr-un medic un chirurg renumit; un handicap fizic a facut dintr-un tanar un mare scriitor; timiditatea unui student l-a ajutat sa ajunga un mare cercetator.
Si cate alte exemple mai putem mentiona!
Toate ne demonstreaza acelasi adevar: ca de multe ori trebuie sa trecem prin momente grele pentru a ne bucura apoi de cele mai bune momente... Ca trebuie sa ne acceptam cu curaj poverile si incercarile pentru a le putea transforma in succese si prosperitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu